Organismele vii emit radiații
(bioradiații). Acestea creează un câmp bioenergetic care interferează cu alte
câmpuri (gravitațional, magnetic) contribuind la biocomunicarea universală.
În ultimele decenii au fost efectuate
o serie de cercetări asupra bioradiaţiilor și s-a realizat o clasificare a
acestor radiaţii :
a. radiaţiile
mitogenetice descoperite de A. Gurvici şi O. Rah care sunt emise de
celulele active ale ţesutului viu şi stimulează mitoza în alte celule;
b. aura
radiațiilor care
înconjoară organismele și care poate fi evidențiată prin efectul Kirlian sau
prin tehnica electronografică create la noi de în țară de dr. Florin Dumitrescu;
c. radiațiile
exogene halucinatorii ale unor bolnavi în criză studiate de J. Smethias şi
G. Krohalev;
d. bioradiații
transmise în stări hipnotice;
e. radiaţiile
motrice ale unor plante la acţiuni sub tensiune psihică, puse în evidenţă
de Backster şi studiate la noi de Mărioara Godeanu;
f. capacitatea
radiestezică a unor subiecţi;
g. fenomenele
psihokinetice studiate de V.N. Adamenco și N.V. Pușkin.
În ceea ce priveşte aurele
corpurilor, sunt oameni care vizualizează aurele chiar în lipsa descărcărilor
electrice exterioare. De altfel, unele scrieri
din antichitatea indiană pomenesc faptul că unii iniţiaţi văd aurele şi că văd
în aure unele zone ca nişte turbioane pe care le
numesc centre de forţă (chakre).
Primele dovezi științifice despre
existența chakrelor le-a adus dr. Hiroshi Motoyama de la Universitatea din
Tokyo care a inventat un dispozitiv de măsurat chakrele. Chakrele sunt descrise ca fiind colorate, de formă circulară cu o dinamică rapidă, ca nişte
flori de lotus cu petalele colorate.
Deosebit de interesant este faptul
că şi la corpurile nevii au
fost puse în evidenţă modele asemănătoare chakrelor. Dacă acest lucru se
confirmă, atunci se aduc elemente noi care leagă inanimatul de animat.
Aura corpului are o dinamică
deosebită în funcţie de o multitudine de factori. Forma şi culoarea depind de
starea de sănătate, de dispoziţia psihică, de starea de stres etc. Mai mult decât
atât, pornind de la premisa că prin cultură omul îşi intensifică
spiritualizarea, iar aceasta îşi pune amprenta pe unele procese fiziologice, se
consideră că prin actul de cultură se produc modificări şi la nivelul aurei.
Cercetările efectuate asupra câmpurilor
electromagnetice de la interfaţa corpurilor inerte şi a omului au demostrat
faptul că, indiferent de
complexitatea descărcărilor ce se produc la suprafaţa lor, se constată un număr
restrâns de modele fotoluminescente și s-au găsit elemente comune, ca şi cum
tegumentul uman s-ar comporta asemenea corpurilor nevii.
Aprofundând cercetările s-a ajuns la
concluzia că, „prin tegumentul nud,
specia umană a preluat şi a perfecţionat principalele disponibilităţi de
comportament electromagnetic din natură. Integrându-le într-un sistem superior
de autoreglare adaptativă neuroendocrină, tegumentul nud a dobândit
particularităţi umane caracterizate printr-o hipersensibilitate şi
hiperactivitate bio-fizico-chimică şi psiho-comportamentală, deci printr-o
hiperintegrare. Cercetările au probat că putem vorbi de o tipologie
bioelectrică la om.
Această tipologie nu reprezintă o „constanţă asemenea grupelor sanguine, ci variază în funcţie de
diferiţi factori în cursul ontogenezei:
- aura copilului conţine relativ puţine
informaţii electrografice;
- aura adultului oferă mai multe detalii;
- aura vârstnicului este foarte
bogată în semnale, distribuite caracteristic.
Deci, în ontogeneză, aura se
structurează treptat, devine mai complexă. Pielea
vârstnicului deţine în memoria
structurală nu numai potenţialul ereditar, ci şi succesiunea
evenimentelor parcurse în existența concretă.
Este ca şi cum ar putea fi percepute dincolo de limitele corporale sub diferite
forme corespunzătoare stărilor succesive prin care am trecut. Astfel, consider
că toate aceste aspecte trebuie să fie luate în seamă atunci când se analizează
caracteristicile viului.
Un alt fapt care a stârnit un interes
deosebit îl reprezintă existența așa-numitei „aura electrică” din jurul corpurilor. Pentru a arăta că Universul este
energie, Aivanhov spunea că e destul să iei un copac şi să-i dai foc. După un
timp, din el nu va rămâne decât puţină cenuşă, căldură, vapori de apă şi dioxid
de carbon. Acea mână de cenuşă rămasă arată că respectivul copac nu este decât lumină
înmagazinată în puţin pământ.
Cele patru
elemente (apa, aerul, pământul şi focul) concură la realizarea lui, fotosinteza
nefiind altceva decât un sistem de stocare a energiei solare (a fotonilor).
Omul nu este departe de copac. Pe o treaptă de evoluţie superioară a materiei
vii, da, dar constituit din aceleaşi elemente ca orice animal.
În anul
1780, Luigi Galvani a observat fenomenul de contracție a mușchilor scheletici
de la piciorul de broască la o excitare cu un curent electric, ajungând la concluzia că viul se află în strânsă
legătură cu electricitatea. V. Efimov
descoperă că de-a lungul nervilor excitați se formează un câmp bioelectric care
îl învelește de la un capăt la celălalt.
Biocâmpurile interacționează și au un rol important în transferul de energie
de la o moleculă la alta, de la o celulă la alta, de la un organ la altul. Pot
constitui factori de legătură funcțională între părțile organismului, dar și cu
alți indivizi, legături care, în unele situații, se pot manifesta la distanțe
foarte mari (telepatie).
Aura a fost pusă în evidenţă în
condiţiile expunerii unui corp (viu sau neviu) la un curent de înaltă
frecvență, pe o placă fotografică. Se înregistrează un halou, o aură în jurul corpului respectiv. Aura se deosebește
la corpurile vii de cele nevii prin dinamica sa.
Înregistrarea
fotografică a acestor fenomene a fost înregistrată pentru prima oară de S.D.
Kirlian în 1939 care a descoperit că, la expunerea organismului la câmpuri electromagnetice, apar pe
pelicula fotografică imagini luminoase interesante. Din cauza primului război mondial, cercetările au fost
abandonate până în anul 1961 când au fost dezvăluite comunității științifice.
Prin fotografiile de tip Kirlian se realizează
explorarea organismelor vii în câmpuri electromagnetice generate în regim de
radiofrecvență și tensiune înaltă. Aura luminoasă
apare pe film prin însumarea efectelor unui număr mare de oscilații electrice
ca urmare a frecvenței ridicate a câmpurilor.
Pielea nu
este doar limita exterioară a corpului, ci și interfață la mediu, iar această
interfață reprezintă o zonă de tranziție. Putem numi interfață orice
manifestare naturală sau artificială care mediază două sau mai multe componente
ale lumii materiale și/sau spirituale. Interfaţa organismului cu mediul
poate fi pusă în evidenţă prin existenţa unor fenomene electrice. Testarea
electrografică surprinde o activitate
electrică complexă, continuă pe întreaga suprafaţă a organismului viu. Fenomenele
tegumentare includ şi procese bioelectromagnetice care asigură echilibrul
organismului în mediul de viaţă (homeostazie bioelectrică). Explorarea electrografică de
interfaţă oferă informaţii cu privire la interacţiunea activităţii electromagnetice
interne a corpului cu mediul exterior, în zona de interfaţă.
Trebuie să considerăm că viul, având o biostructură electrică, deci fiind sediul unor
reacţii metabolice aparţinând unui proces complex de fenomene electrice este,
în acelaşi timp, şi un generator specific şi perpetuu de manifestări
electromagnetice.
Bibliografie:
Leadbeater, 1927, Les centres de force dans l'homme les chakras, Paris;
Guja, 2000, Aura coprului uman. Introducere in antropologia individului, Editura Polirom, Iasi;
Mustata, 2001, Origine, evolutie si evolutionism, Vasile Goldis University press, Arad
Bibliografie:
Leadbeater, 1927, Les centres de force dans l'homme les chakras, Paris;
Guja, 2000, Aura coprului uman. Introducere in antropologia individului, Editura Polirom, Iasi;
Mustata, 2001, Origine, evolutie si evolutionism, Vasile Goldis University press, Arad
Best online casinos with bitcoin bonus for UK players
RăspundețiȘtergereHere you will 바카라 find 카지노 the best UK online casino sites with bonuses, promotions, promotions and more. The top casino sites offer bonuses. 샌즈카지노 If you've got