Cercetarea
ştiinţifică dezvăluie omenirii un concept nou de poluare a apei care vine să
zdruncine materialismul omului modern, demonstrând că ponderea cea mai
însemnată o dau emoţiile, trăirile interioare şi gândurile. Noutatea constă în
faptul că puritatea chimică, cu care eram obişnuiţi până acum, are o
semnificaţie secundară. Senzaţionalul descoperirilor ştiinţifice vine să
introducă o noțiune nouă, cea de puritate
spirituală.
În ultima vreme, în întreaga lume,
numeroase experimente științifice au confirmat credințele tradiționale și
intuițiile care atribuie apei rolul de mediator între lumea energetică și cea
materială, adică funcția de acumulator, traductor și transmițător de tipare
energetice și informație.
Cercetările recente au arătat cum gândurile şi sentimentele
noastre influenţează direct structura materiei fizice și, astfel, s-a ajuns la
definirea conceptului de hado, modelul vibraţional
intrinsec existent la nivelul atomic al materiei în care este subliniat efectul
conştiinţei umane asupra apei.
Cercetătorii au constatat că, în
anumite condiții, o configurație de atomi acționează precum un şablon,
provocând apariția unei rânduiri similare la o altă substanță chimică. De altfel, acest fenomen,
numit epitaxie, „este antrenat de mult timp în
realizarea complexelor microcipuri din materiale semiconductoare și ar putea
explica şi efectul memoriei apei.
Experimente recente au demostrat că „apa recepţionează şi înregistrează
orice influenţă din mediul înconjurător în mod instantaneu şi o transmite la
distanţe foarte mari. Aceste influenţe pot fi de natură materială,
electromagnetică, spirituală etc. Orice substanţă care vine în contact cu apa
îşi lasă amprenta în structura ei. Pe măsură ce apa înregistrează o nouă
informaţie, ea îşi modifică proprietăţile. Este important că aceste noi
proprietăţi nu afectează apa din punct de vedere chimic.
Dacă avem sentimente bune sau rele,
dacă facem o rugăciune, dacă minţim, dacă punem la cale distrugerea unui lucru,
dacă avem o convorbire cu alte persoane sau nutrim anumite sentimente pentru ele,
totul
rămâne în memoria apei şi se transmite mai departe, din aproape în aproape, la
distanţe foarte mari, prin particule de apă în stare de vapori sau prin ape
curgătoare care se varsă în mare şi apoi în oceanele lumii şi care intră în
circuitul apei din natură.
Structura internă a apei este dată de
modul cum sunt aranjate moleculele. Acestea se pot uni formând clustere dinamice în care
alte molecule vin şi pleacă continuu de la partea exterioară, aducând noi
informaţii. Clusterul se menţine o perioadă lungă de timp, într-un proces
permanent de înnoire, şi acţionează ca o celulă de memorie în care apa
înregistrează toate interacţiunile cu lumea ca pe o bandă magnetică. Apa rămâne
cu aceeaşi compoziţie chimică, dar structura sa internă este în permanentă
schimbare. Cu instrumente de ultimă generaţie s-a determinat că în fiecare
celulă de memorie a apei sunt cca. 440.000 de unităţi informaţionale, fiecare
unitate răspunzând de un tip de interacţiune cu mediul înconjurător.
În natură, râurile şi pâraiele au
întotdeaua un parcurs lin curbat. Însă, orice sistem de alimentare cu apă are
foarte multe coturi drepte, „structura naturală a apei distrugându-se din ce în ce
mai mult cu fiecare astfel de cot. Apa dintr-un sistem
de alimentare cu apă care curge spre casele noastre prin ţevi are forme
diferite, dar toate sunt deformate. Apa care curge prin sistemul de încălzire
de sub podea este devitalizată şi putredă. Pur şi simplu fură energia oamenilor,
a plantelor şi a animalelor care locuiesc în acea casă. Este cunoscut faptul că
alimentarea cu apă din multe oraşe este un sistem de tip buclă închisă. După ce
suferă purificări chimice agresive şi trece prin filtre puternice, apa din
aceste sisteme este readusă în casele noastre amintindu-şi chimicalele şi
violenţa la care a fost supusă. Dar mai puternică este poluarea informaţională
pe care o acumulează apa în trecerea ei prin conducte kilomerice, prin mii şi
mii de case şi apartamente.
Noi poluăm apa din punct de vedere
spiritual, iar aceasta se petrece la scară uriașă. Apa adoptă toată ura, toată
răutatea, tot stresul. Apa este aproape moartă când intră în corpul nostru.
Influenţa emoţiilor umane asupra apei
au fost studiate de cercetătorul Konstantin Korotkov care a obţinut curbe ascendente
sau descendente pe aparatele de măsură, după cum emoţiile au fost respectiv
pozitive sau negative. Laboratorul prof. Kototkov a
dezvoltat un „instrument care poate măsura energia apei şi care funcţionează pe baza
efectului Kirlian: orice intră într-un câmp electromagnetic puternic începe să
emită lumină; cu cât obiectul are o energie mai mare, cu atât străluceşte mai
puternic.
Cercetătoarea Angelina Malakovskaia a
studiat apa după ce a fost binecuvântată cu o rugăciune şi cu semnul Sfintei
Cruci. Rugăciunea
a crescut densitatea optică în domeniul spectral al undelor scurte
ultraviolete. Apa sfinţită de către un preot nu mai prezintă mişcare browniană,
are o structură foarte puternică şi stabilă, astfel încât 10 ml din apa
sfinţită vărsată peste 60 l de apă obişnuită îi aduce acesteia din urmă
proprietăţile celei sfinţite.
Efectele apei sfinţite nu au fost
explicate încă de ştiinţă. Diferenţa între structura apei sfinţite şi a apei de
la robinet este foarte mare, la fel ca şi efectele. Structura apei de robinet este ca o
pată haotică şi difuză, iar apa sfinţită prezintă un cristal cu o frumoasă
structură hexagonală compactă.
O altă proprietate neobişnuită a apei
este aceea că distinge nivelul de
credinţă al oamenilor. Cercetătorii au verificat efectul rugăciunii Tatăl nostru şi
al semnului Sfintei Cruci asupra bacteriilor patogene al căror număr scade în
funcţie de credinţa celui care se roagă.
Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. La fel, semnul
Sfintei Cruci, dacă este făcut neglijent, nu determină rezultate notabile.
O calitate care a uimit lumea
oamenilor de ştiinţă este neutralizarea
radiaţiilor în zona centralei nucleare de la Cernobîl cu ajutorul rugăciunii.
În
apropierea Bisericii Sf. Arhanghel Mihail, aflată la 4 km de reactoarele
nucleare, valoarea radiaţiilor era în parametri normali după explozia nucleară.
Oamenii de știință au studiat impactul rugăciunii
Tatăl nostru și al semnului crucii
asupra bacteriilor patogenice. Toate mostrele conțineau anumite bacterii. S-a
observat că dacă se rostește rugăciunea Tatăl nostru și se face semnul crucii asupra
apei, numărul de bacterii dăunatoare scade de șapte, zece, sute, chiar mii de
ori. Rugăciunea a fost spusă atât de către credincioși, cât și
de necredincioși, iar „numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a scăzut față de
mostrele de referință.
Oamenii de știință au mai dovedit efectul benefic
al rugăciunii și al semnului crucii asupra oamenilor. La toți participanții la teste
presiunea sângelui s-a stabilizat, iar parametrii s-au îmbunătățit. În mod uimitor,
parametrii s-au modificat în direcția necesară vindecării: la oamenii
hipotensivi presiunea sângelui a crescut, iar la hipertensivi a scăzut”. S-a
mai observat că,
dacă semnul crucii este făcut neglijent și fără să atingă punctele
corespunzatoare - centrul frunții, centrul plexului solar și umerii -
rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe, sau chiar absente.
Fenomenul de memorie îi permite apei
să înregistreze tot ce se petrece în lume şi să conecteze toate sistemele vii
la întreaga creaţie. Fiecare dintre noi este un element de legătură în lanţul
nesfârşit al transmiterii informaţiei şi o sursă de noi informaţii, astfel că o
emoţie, un gând, un cuvânt rostit devine parte integrantă a mediului
informaţional universal. Murdăria informaţională otrăveşte apa, acumulându-se
în memoria sa. Cercetătorii afirmă că dacă acest proces ar continua la infinit, apa ar putea
să înnebunească. Dar
apa este înzestrată şi cu capacitatea de autopurificare şi aceasta se face prin
rugăciune, gânduri bune, iubire şi recunoştinţă. Scuturându-se de poluarea
informaţională, apa îşi poate menţine structura de bază, aceea de a susţine
viaţa.
Acțiunea de optimizare a apei din
corpul nostru este în același timp și o acțiune de optimizare a apei care
acoperă planeta noastră. Deci iubind și prețuind apa care ajunge în interiorul
nostru, putem optimiza apa din întreaga lume. Din moment ce apa este răspândită
pe întreaga planetă și se află în orice lucru sau ființă, apa din această lume
nu poate să reflecte decât declinul sau elevarea care se manifestă în sufletul
omenesc, așa cum reiese din formarea unor cristale frumoase sau a unora mai
puțin frumoase.
Oamenii care trăiesc pe Pământ de
milioane de ani în relații de echilibru cu apa provăduiesc acum doar putere,
profit și interes egoist şi niciuna dintre aceste atitudini nu trece
neobservată de apă.
Dezastrele
naturale din lumea noastră s-ar putea să fie de fapt mai puțin naturale și ceva
mai mult create de om decât am crede, să fie mai degrabă acumularea de
presiune și de tensiuni din inimile noastre decât dintre plăcile tectonice
continentale.
Bibliografie:
Balint, L., 2010, Apa, sistem fizic și mijloc de vindecare spirituală, Centrul de
Studii Interdisciplinare „Sfântul
Ioan Damaschin”
Emoto, M., 2007, Viața
secretă a apei, Editura Adevăr Divin, Braşov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu